Quantcast
Channel: notele lui Vulupe » Dan Puric
Viewing all articles
Browse latest Browse all 2

ce-ati facut mai copii, mai?

0
0

Foto Ion Gvrila Ogoranu in tinerete - Portretul luptatorului la tinereteCuvintele din titlu sunt intrebarea unei mame, dupa ce copilul ei s-a sinucis ca ultima solutie pentru a scapa de arestul securitatii. Se intampla in 1950 iar replica este preluata din filmul Portretul luptatorului la tinerete. Va rog sa-l vedeti, desi este un film greu si dureros pentru cei care inca mai au amintiri din acele vremuri. Pentru restul va fi doar un film bun. Dar nu despre film vreau sa vorbesc.

Vreau sa povestesc despre un neam care pe atunci, acum mai bine de 60 de ani, era perfect ilustrat de aceasta expresie. Un popor care nu stia ce-i ura profunda, care in mod aproape primitiv se intreaba de ce in fata unor crime atat de monstruoase precum cele facute de comunisti. Popor care, prin urmare, nu a avut in realitate nici o sansa sa reziste.

Singurele doua reactii ale neamului romanesc au fost ori mirarea aceasta de inceput de vremuri ori o reactie necoapta a unei intelectualitati incipiente care a incercat sa tina piept cu orice pret. Ne-am trezit inocenti si goi in fata valului istoriei si am fost luati pe sus – inca nu ne-am revenit.

 

Lupta a fost inegala – niste copii cu arma in mana, ascunsi in paduri, si niste tarani cu frica de Dumnezeu impotriva unui tavalug de rupti in coate si oameni fara de istorie care in fine si-au gasit salasul – PARTIDUL – ce i-a adunat pe toti si le-a dat putere fara nici un fel de control. Un neam de ciobani tinand piept unui tavalug de imbecilitate istorica – practic lupta nici nu a existat, a fost joaca unei pisici inraite cu un soarece betegit de vremuri.

Mai grav este ca odata pierduta lupta, ceea ce s-a intamplat atat de repede, noul regim s-a dovedit extrem de eficient si bine pregatit – partidul si-a invatat foarte bine adeptii ce trebuie facut. In cel mai scurt timp acest neam a fost modificat pana la ultima sa fibra – intreaga patura educata, acel segment care indeobste conduce un popor a fost executat in masa. Am fost trecuti printr-un purgatoriu dar intr-un sens pervertit. Insasi codul nostru genetic a fost modificat, prin indepartarea acelor care ar fi avut curajul si taria sa stea drept in fata comunismului – canalul si inchisorile de exterminare au avut grija de ei. Asa cum spune si Dan Puric in superba sa carte Despre omul frumos, Romania in acele vremuri a suferit o schimbare de rasa. Prin eliminarea elitei (intelectuali, preoti, boieri, miliari, tarani de frunte, etc.) acest neam a suferit o mutatie artificiala din care inca nu si-a revenit.

Inainte de a va mai declara dezamagiti de acest popor din care faceti parte, va invit sa luati aminte la cele de mai sus. Sa vedeti acest film si altele asemenea, sa cititi, mult, despre acea perioada. Poate asa veti intelege mai bine ce si mai ales de ce se intampla acum cu noi. Schimbarile istorice, din pacate, se simt doar in istorie – noi suntem prea grabiti pe aceasta lume pentru a ne bucura de ele. Abia generatiile ce ne vor succede vor prinde iarasi radacini cu adevarat in acest neam. Pana atunci insa mai trebuie sa curga mult Olt in Dunare.

PS – Ma intreb din ce in ce mai des de ce oare 1984 este considerata o carte de fictiune?


Postat în:ca-n viata, filme, ganduri Tagged: comunism, Dan Puric, Ogaranu, Partidul Comunist, PCR, poporul roman, Portretul luptatorului la tinerete, romanesc, Romania, smerenie

Viewing all articles
Browse latest Browse all 2

Latest Images

Trending Articles